Ce urasc?

Urasc minciuna, nepasarea, oamenii fatarnici, oamenii perversi, oamenii care isi construiesc fericirea pe nefericirea altora.
Urasc mizeria, lipsa educatiei a unora, lipsa de bun simt, urasc invidia.
M-am lovit mereu peste tot de toate cele mentionate mai sus, nu am fost ferita nicicum de ele, oricat am incercat sa fug si sa ma ascund de ele, ma gaseau peste tot.
Eu sunt sau cel putin asa imi place sa cred, un om bun, stiu sa ascult, incerc sa ajut daca pot si daca am cu ce, dar daca nu pot ajuta fizic sau material, ajut macar moral, stiu sa ma fac placuta, stiu sa zambesc chiar daca in interior plang rauri, stiu si sunt capabila sa inteleg un om, sa inteleg o situatie.
In general ma comport cu oamenii asa cum vreau eu sa se comporte cu mine, adica frumos, civilizat, respectuos, dar din pacate cu cat eu ma port mai bine cu cineva cu atat mai mult acel cineva se comporta urat cu mine, nu inteleg de ce si nu am sa inteleg niciodata.
Cu cat esti un om bun, cu atat ai mai mult de suferit, dar eu nu pot fi altfel, ii las pe altii sa fie rai si sa faca cum or crede, eu sunt asa cum sunt pt ca stiu ca mai exista sau vor exista oameni care poate intr-o zi vor aprecia bunatatea mea sau incercarile mele de a fi buna.
Sunt momente in care si mie imi vine sa spun ca urasc totul, ca nimic nu merita sa lupti, dar apoi imi revin, respir adanc si imi dau seama ca totul in jurul meu e calm si bun, pt ca am ales sa ma feresc de ceea ce imi face rau.